Pentru mulți antreprenori, cuvântul insolvență poartă un ecou greu. Sună a pericol, a eșec, a final de drum. Însă, privit prin ochii unui practician dedicat, el poate însemna și un nou început — o șansă de reorganizare și renaștere. Licențiată în științe juridice, Alina Aparachivei activează în domeniul juridic de 24 de ani, iar în ultimii 17 s-a concentrat preponderent pe piața serviciilor de prevenire a insolvenței și de insolvență. Ca practician în insolvență cu drept de liberă practică pe întreg teritoriul țării, a colaborat cu firme și cabinete de profil și a instrumentat sute de proceduri de administrare, reorganizare și faliment, aflate pe rolul instanțelor din întreaga țară. A acumulat o experiență semnificativă și este recunoscută drept un profesionist complet, capabil să îmbine rigoarea juridică cu o profundă înțelegere a realităților economice. În prezent, activează în cadrul propriului cabinet de insolvență, oferind consultanță în drept societar, recuperare de creanțe și o gamă complexă de servicii dedicate firmelor aflate în dificultate financiară. De la analiza detaliată a situației economice până la reinserția în circuitul economic sau, după caz, radierea societății, Alina caută mereu soluțiile optime, adaptate fiecărui caz. Este un promotor al pregătirii continue și al profesionalismului, acordând o atenție specială proceselor de reorganizare, prevenire a falimentului și reconstrucție economică. Cabinetul oferă, de asemenea, servicii specifice închiderii voluntare a societăților comerciale, asociațiilor și fundațiilor, servicii de consultantă și asistență pentru creditori în dosare de insolvență, precum și opinii juridice asupra planurilor de reorganizare și altor proceduri conexe. Am invitat-o să ne povestească, dincolo de articolele de lege, despre meseria și visurile ei, dar și despre puterea unei comunități de femei antreprenor.
– Lumea insolvenței este una complexă și adesea dificilă. Care a fost primul moment în care ai simțit că acesta este drumul tău și ce te-a atras spre această zonă a dreptului?
– Bună întrebare. Și dificilă, în același timp. Îmi este greu să precizez un moment anume. În realitate, nu cred că mi-am dorit sau am planuit, la începuturile carierei mele, să devin practician în insolvență. Ca orice tânăr absolvent de Drept, îmi doream să devin judecător, procuror sau poate avocat. Nu a fost să fie, astfel că mi-am început cariera fiind consilier juridic și activând în această calitate atât în mediul privat, cât și în sistemul public. Printr-un context de împrejurări, după vreo șase ani, m-am angajat — tot consilier juridic — la o societate de practicieni în insolvență, iar acolo, la scurt timp, mi s-a propus să mă înscriu la examenul pentru obținerea titlului de practician în insolvență. Inițial am refuzat, dar la insistențele angajatorilor am acceptat, până la urmă, să susțin examenul. A urmat un stagiu de doi ani, la finalul căruia am promovat examenul de definitivat și așa am devenit practician cu acte în regulă. Privind în urmă, acum, după 17 ani, cred că am ajuns să îndrăgesc această profesie pe măsură ce am practicat-o. M-a atras combinația dintre impactul direct asupra vieților oamenilor și provocarea de a naviga printr-un cadru legislativ aflat mereu în schimbare. Insolvența, la prima vedere, pare despre faliment și pierdere, dar este mult mai mult de atât: e despre restructurare, a doua șansă și revenire. În plus, îmi place că această zonă implică nu doar cunoștințe juridice solide, ci și abilități de negociere, o înțelegere a mecanismelor economice și o curiozitate constantă. Fiecare caz e unic — și tocmai asta o face fascinantă.
– Pentru mulți antreprenori, cuvântul „insolvență” sună ca o amenințare sau un capăt de drum. Ce simți tu când îl vezi scris pe un dosar și cum ai învățat să îi descoperi nuanțele reale?
– Am înțeles, de-a lungul celor 17 ani de activitate, că insolvența nu este doar o procedură juridică, ci un drum care poate deschide opțiuni noi — uneori neexplorate — pentru relansarea unei afaceri sau reconstrucția unei vieți profesionale. În spatele cifrelor și al procedurilor legale sunt oameni aflați în momente dificile, care au nevoie de sprijinul nostru, nu doar pentru a respecta legea, ci și pentru a înțelege ce pot face mai departe. Am descoperit nuanțele reale ale insolvenței prin experiență și prin colaborarea cu antreprenori aflați în criză, dar și cu alți profesioniști. Am înțeles că, uneori, insolvența poate fi o șansă: de a face curățenie în afaceri, de a restructura, renegocia, sau pur și simplu de a o lua de la capăt. Pentru mine, un dosar de insolvență este o combinație de profesionalism și empatie. E un act de responsabilitate, dar și de optimism: știu că, indiferent cât de greu pare un caz, există soluții — iar de multe ori, acestea pot readuce echilibrul și încrederea celor implicați.
– În munca ta, te întâlnești cu povești de afaceri aflate la răscruce. Cum reușești să îmbini litera legii cu partea umană a acestor situații?
– Fiecare dosar de insolvență vine cu propria sa poveste. Un business nu e doar despre cifre și bugete, ci și despre visuri, pasiuni, lupte, temeri și decizii. De aceea, nu e suficient să aplici legea — trebuie să aduci și empatie. Primul pas este să înțeleg contextul: nu doar cifrele, ci omul din spatele lor. Ascult antreprenorul, parcursul său, deciziile luate, greutățile. Apoi, caut echilibrul între aplicarea legii și găsirea soluțiilor potrivite pentru toți: debitori, creditori, angajați. E important să construiești încredere, să comunici deschis și să arăți că îți pasă de viitorul celor implicați. Doar așa poți face diferența — nu doar pentru afacerea respectivă, ci și pentru comunitatea din jurul ei.
– Există un caz sau o experiență care te-a marcat profund și care ți-a confirmat că meseria ta poate aduce nu doar soluții juridice, ci și speranță?
– Îmi este greu să aleg un singur caz. De multe ori, la finalul unei proceduri — fie ea reorganizare sau lichidare — administratorii mi-au spus că se simt mai împăcați, mai liniștiți și mai conștienți de ce au învățat din acea experiență. Asta mi-a confirmat că meseria noastră nu este doar aplicarea legii, ci și un sprijin real — o punte către un nou început.
– Care este cea mai mare provocare cu care se confruntă mediul de business din România, din perspectiva ta, atunci când vine vorba despre insolvență și reorganizare?
– Cea mai mare provocare este lipsa unei culturi a prevenției și a reorganizării. Deși legea oferă mecanisme moderne pentru evitarea colapsului, insolvența este încă percepută ca un eșec ireversibil. Mulți antreprenori apelează la protecția legii prea târziu, când opțiunile sunt deja puține, fie din neîncredere, fie din necunoaștere. Pe de altă parte, există și reticența creditorilor față de planurile de reorganizare. E nevoie de o schimbare de mentalitate — să privim insolvența ca pe un mecanism firesc de protecție economică, nu ca pe o etichetă negativă. Asta cere educație financiară, transparență și colaborare reală între toate părțile.
– Dacă ar fi să privești în viitor, cum crezi că se va transforma profesia de practician în insolvență în următorii ani și ce rol vei avea tu în această schimbare?
– Profesia va deveni tot mai complexă, interconectată cu analiza financiară, tehnologia, managementul riscului și consultanța strategică. Rolul practicianului va depăși cadrul juridic și procedural, implicându-se direct în negocieri și identificarea soluțiilor. Digitalizarea, inteligența artificială și nevoia de eficiență vor transforma complet domeniul. Nu va mai fi suficient să aplici legea — va trebui să înțelegi businessul, să comunici, să creezi soluții sustenabile. Eu îmi propun să rămân deschisă învățării continue și colaborării interdisciplinare, contribuind la schimbarea percepției asupra insolvenței: dintr-un final inevitabil într-un instrument real de redresare și reinventare.
– Dincolo de meserie, cine este femeia din spatele dosarelor și al termenelor de judecată?
– Sunt un om obișnuit, o femeie cu multe calități și tot atâtea defecte. Mamă, soție, fiică, prietenă — și uneori, consultant în crizele vieții de zi cu zi. Îmi place să citesc, să ascult muzică, să călătoresc, să petrec timp cu cei dragi. Mă bazez pe intuiție și pe un sistem solid de valori, indiferent dacă e vorba despre viața profesională sau personală. Încerc mereu să devin cea mai bună versiune a mea și să-mi păstrez curiozitatea vie pentru cât mai mult timp.
– Ai ales să faci parte din OFA. Ce a însemnat pentru tine această alegere și cum vezi puterea unei comunități de femei?
– M-am alăturat doamnelor din OFA pentru că am simțit nevoia unei apartenențe la o comunitate bazată pe valori comune: profesionalism, solidaritate, curaj și susținere reciprocă. Forța unei comunități de femei vine din capacitatea de a crea legături între domenii diferite, de a învăța unele de la altele și de a se încuraja reciproc. Femeile se pot susține cu adevărat prin colaborări oneste, mentorat, prin a-și deschide uși una alteia și prin a-și valida reușitele. Împreună putem fi mai puternice, mai vizibile și corect reprezentate — iar comunități precum OFA fac posibilă această realitate.
Prin vocea Alinei Aparachivei, înțelegem că insolvența nu e o sentință, ci o șansă. O șansă de a reconstrui, de a recâștiga încrederea, de a transforma legea într-un instrument al umanității. Pentru că, uneori, adevărata redresare începe nu în bilanțuri, ci în felul în care alegem să privim sfârșitul — ca pe un nou început.