* interviu cu Aurora Ciobanu, ghid în sănătatea emoțională și mentală
Trăim într-o lume în care corpul primește adesea toată atenția, în timp ce sufletul și mintea rămân în umbră. Aurora Ciobanu a ales să își dedice munca sănătății emoționale și mentale, ajutând oamenii să își înțeleagă emoțiile, să își descopere structura psihicului și să se elibereze de credințele limitative care îi țin pe loc. Pentru ea, bunăstarea nu este doar absența durerii, ci o reconectare profundă cu sinele.
– Aurora, ce te-a determinat să alegi drumul sănătății emoționale și mentale? A fost un moment de cotitură care ți-a arătat că aici este chemarea ta?
– Da, chiar acest lucru s-a întâmplat. Acum 9 ani eram plecată la un master în străinătate și mi s-a declanșat un proces emoțional intens, pe care nu îl înțelegeam și nici nu îl puteam susține. Am apelat la diverse tipuri de ajutoare și, în același timp, cercetam și eu (cognitiv, în primă fază) să înțeleg ce se întâmplă și cum pot găsi o soluție, dar inițial fără prea mare succes. Mi se accentuase disperarea și mă simțeam foarte neînțeleasă. Doar să discut despre ce mă durea nu mă ajuta, și așa m-am deschis și mai tare spre a înțelege ce se întâmplă și cum pot vindeca ce mă doare, ca să trăiesc o viață din inimă. De atunci am descoperit terapiile somatice, care m-au ajutat să îmi reglez sistemul nervos, să mă conectez mai profund cu sufletul meu și să procesez treptat ceea ce mă durea.
– Ai întâlnit oameni care s-au speriat de propriile emoții, care nu s-au mai recunoscut în furia, frica sau tristețea lor? Cum abordezi astfel de situații și cum îi ajuți să se regăsească?
– Da, majoritatea clienților. Este perfect normal să ne speriem de emoțiile noastre, fiindcă, din păcate, nu a existat o educație emoțională când eram mici. Aș îndrăzni să spun că emoțiile erau chiar un tabu, iar cele „negative” erau mult judecate sau respinse de cei din jur. Asta a determinat pe majoritatea dintre noi să le reprimăm sau să le judecăm și noi, la rândul nostru, când ele apăreau. Eu facilitez procese în care ne reîmprietenim cu emoțiile noastre, tocmai fiindcă ele au o poveste de spus, iar acea poveste ne ghidează spre procesarea credințelor limitative (sistemul nostru de operare). Acest lucru este semnificativ fiindcă ne permite schimbarea naturală a comportamentului fără a trebui să ne forțăm. Tot ceea ce credem, gândim și simțim sunt consecințele programelor care s-au activat în urma șocurilor emoționale și a educației primite.
Pentru a putea să ne întâlnim cu emoțiile noastre, primul pas este reconectarea cu corpul. În terapiile somatice acest lucru înseamnă o ghidare blândă, treptată, plină de înțelegere, iubire și compasiune, pentru a simți senzațiile din corp (mulți oameni sunt destul de disociați de propriul corp – nu îl mai percep cum trebuie), poate chiar și emoțiile (depinde de cât de reprimate sunt – corpul nostru are o inteligență imensă! Nimic nu trebuie forțat). Totul se întâmplă treptat, în funcție de capacitatea senzorială și emoțională a fiecărui client. De ce e important acest lucru? Ceea ce a durut și nu a fost procesat creează blocaje care ne impactează prin faptul că ne simțim deconectați, nu suntem în puterea noastră și nu putem crea ceea ce ne dorim. Percepția este diminuată, iar cu cât s-au activat mai mult aceste programe care ne restrâng, cu atât mai greu este să ne înțelegem nevoile și nici nu vom avea voință sau claritate în a înțelege cum putem schimba acest lucru.
– Emoțiile pot fi atât busola noastră, cât și lanțurile care ne țin pe loc. Cum îi înveți pe oameni să transforme frica sau furia în resurse de creștere?
În primul rând, intrăm și într-un mic proces de reeducare emoțională, în care schimbăm percepția în mod conștient. Permitem existența unor alte idei, cum ar fi: nu emoțiile sunt problema, ci intensitatea lor ne copleșește și nu înțelegem ce să facem cu ele, fiindcă nu le înțelegem mesajul. Noi fugim de disconfortul emoțiilor fiindcă nu am fost ajutați, când eram mici, să le înțelegem, iar psihicul nostru, neprimind acel ajutor, le-a încadrat în categoria de pericol, fiindcă ne-a copleșit intensitatea lor.
În terapiile somatice schimbăm definiția pericolului din psihicul tău (atât din conștient, cât și din subconștient), învățăm să reconectăm corpul, mintea și sufletul pentru a putea observa, la nivel de simțire, ce nevoi emoționale avem (și nu numai) și ce ne arată emoțiile noastre despre modul în care acestea sunt satisfăcute sau nu. Frica este una dintre primele emoții care vor fi prezente într-un proces, deoarece ea anunță ieșirea din zona de confort și ne arată definiția pericolului pentru persoana în cauză. Având lipsa exercițiului emoțional cu frica și o percepție că e ceva rău, doar printr-un proces treptat – de simțire a ei în doze mici, într-un proces titrat (pendulăm între a simți acea emoție și a nu o simți) – în funcție de capacitatea fiecărei persoane, se poate schimba relația cu ea și ulterior acționa în direcția dorită.
Ce ne spune frica în această situație? Că acțiunea respectivă reprezintă un pericol, mai bine stau aici fiindcă nu va trebui să întâlnesc acel pericol. Un lucru ce trebuie înțeles este că programele din psihicul nostru nu trebuie să aibă sens. Atâta vreme cât emoțional ne blocăm din a acționa când simțim frica, deși conștient știm că nu avem de ce să ne speriem, este invitația perfectă de a crește capacitatea emoțională, de a ne întâlni cu frica în primă fază și apoi cu restul experienței care a dus la declanșarea acestui mecanism de protecție, ca să putem procesa ce ne face să evităm sau să ne blocăm. Furia este o emoție foarte interesantă, dar și ea destul de prost înțeleasă, fiindcă în extrem duce la violență fizică, emoțională sau mentală. Toate emoțiile au nevoie de un cadru pentru a fi eliberate și înțelese, iar furia cu siguranță este mai mult decât semnificativă într-un proces cu sine, deoarece ne arată o multitudine de lucruri care ne impactează la un nivel profund, cum ar fi: nedreptatea, lipsa de încredere în noi – ceea ce ne face să nu acționăm, fiindcă se declanșează reacții pe sistemul nostru nervos care ne blochează etc.
Ea ne protejează uneori de a simți emoții precum tristețe profundă sau o nemulțumire profundă de sine. Toate emoțiile au același cadru: mai întâi acceptăm că există și observăm tiparele de judecată, respingere sau reprimare a lor. În momentul în care se acceptă și se permite simțirea lor într-un cadru plin de compasiune, înțelegere și iubire, ceva începe să se schimbe, fiindcă permiți unui proces ce s-a blocat în tine să fie dus la bun sfârșit. Corpul are o inteligență imensă – nu e vorba despre a face atât cât se crede, ci mai mult despre a ne permite să simțim din nou ceea ce a fost judecat sau respins, fiindcă o parte din noi a preluat credința limitativă că acest lucru e rău și a învățat să facă și ea același lucru, deși nu era.
– În lucrul tău, vorbești despre eliberarea de credințele limitative. Care este cel mai des ]ntâlnit tipar pe care l-ai observat la oamenii cu care lucrezi și cum îi înveți să îl depășească?
– „Nu sunt suficient de bun/bună” este credința limitativă prezentă în toți, indiferent de cât de conștienți suntem sau nu de ea. Această credință limitativă ne face să nu ne iubim, să acceptăm ușor situații abuzive în viața noastră și să nu avem încredere să acționăm pentru a ne schimba viața. Lucrul somatic (cu corpul) implică simțirea. Această credință limitativă poate fi simțită în corp prin senzații și emoții. Ea a apărut în urma unor evenimente ce au durut, evenimente în care, în loc de iubire și încurajare, am primit presiune, judecată, lipsă de încredere și chiar vorbe grele. Ca să o schimbăm avem nevoie de elementele opuse celor care au dus la formarea ei. De aceea vorbesc despre acest cadru blând, plin de compasiune, înțelegere și iubire, unde poți exprima și simți tot ce nu ai putut simți atunci. Tot ceea ce ne doare este în simțire. Credințele limitative formează o cutiuță în jurul inimii noastre care ne deformează percepția despre sine și ne limitează capacitatea de a simți, de a ne înțelege și iubi (atât pe noi, cât și pe ceilalți).
– Cum vezi legătura dintre sănătatea emoțională și succesul personal sau profesional? Poate fi un blocaj interior adevărata barieră în calea reușitei?
– Din punctul meu de vedere, sunt interconectate. Ce e destul de popular acum – și anume „hustle culture” – consider că este un mod de acțiune destul de toxic, fiindcă te împinge constant să alergi după succes fără a-ți crea un cadru pentru tine și nevoile tale, fără a înțelege conștient ce faci, de fapt. Mulți oameni își doresc succesul fiindcă, undeva în interiorul lor, a fost programată ideea că doar așa pot fi apreciați și iubiți. E o poveste falsă, dar mult susținută de societate, iar de multe ori se pune și presiune din exterior pentru a acționa așa.
Viitorul este, din punctul meu de vedere, antreprenorul care învață să își folosească emoțiile pentru a înțelege din ce în ce mai mult nevoile sale (în special) și cele ale businessului său, să perceapă structura mentală din care acționează și să observe cum se conectează cu structura pe care o creează în businessul său. Să învețe să își folosească intuiția pentru a acționa mai eficient, să observe cum credințele limitative blochează poate reușita businessului său și să trăiască o viață în care businessul nu reprezintă doar un stres, ci o oglindă de înțelegere a sinelui și de activare a puterii sale interioare. Totul, dacă vrei, este o reflexie a programelor din care acționăm, iar credințele limitative apar și în businessul nostru.
– Care este cea mai frumoasă transformare pe care ai văzut-o la un om după ce a lucrat cu tine? O poveste care ți-a rămas aproape de inimă.
– Am foarte multe, și sincer, toate sunt frumoase, fiindcă mi se pare incredibil cum un om care nu se iubea, era complet disociat de corp, îi era frică de emoții, ajunge să vindece răni, să se reîmprietenească cu corpul și emoțiile, să își crească capacitatea de a simți și să înceapă să își audă vocea interioară adevărată, pentru a putea crea din ce în ce mai mult viața pe care și-o dorește. Noi toți suntem creatorii vieții noastre. Când suntem doar în pilotul automat, creăm inconștient, dar procesul pe care îl facilitez te ajută să devii conștient, să observi tu ce crezi, simți și cum acționezi și să alegi dacă mai dorești să fii așa sau nu. De acolo urmează procesul mai profund de schimbare a acestor tipare, dar nu prin presiune. Orice suflet care începe să înflorească este cea mai frumoasă experiență, și toți oamenii care au curajul de a se privi și lucra cu sine o fac.
Un exemplu este o persoană care era foarte anxioasă, se izola ușor și evita conectarea cu cei din jur, era copleșită de muncă și a ajuns să se deschidă, să aibă mai multă încredere în ea, să își crească capacitatea emoțională și să nu mai intre în colaps emoțional când simțea „emoții negative”, ci, dimpotrivă, să fie prezentă cu ea și să înțeleagă ce are nevoie în acel moment. A început să aibă din ce în ce mai mult curaj să își creeze un drum în care combină diverse metode pentru a își deschide, în viitor, propriul business. Ai putea spune că e o schimbare la 180 de grade – și așa este. Încrederea în sine și curajul sunt lucruri pe care le simțim, nu le gândim, de aceea procesele emoționale sunt foarte importante. În interiorul nostru sunt multe conflicte care pe mulți ne deranjează… e de înțeles de ce, iar practicile somatice ne cresc real capacitatea de a conține și transforma acele conflicte interioare în platforme de expansiune ale sinelui.
– Dincolo de munca ta, cine este Aurora Ciobanu? Cum ai ales acest drum și ce vise îți hrănesc pașii mai departe?
– Aurora Ciobanu este o tânără ieșeancă de aproape 33 de ani, care a avut de mică o foarte mare curiozitate în a înțelege această lume și o mare dorință de a ajuta alte suflete. Acest lucru a purtat-o 7 ani prin străinătate (în timpul facultății în Atena, Grecia, ulterior la master în Shanghai, China), iar în timpul pandemiei a rămas blocată în sudul Indiei, într-un orășel de dimensiunea Pașcaniului, unde a învățat foarte multe – o poveste foarte lungă! Ceea ce s-a crezut inițial o călătorie exterioară s-a transformat într-un proces de accesare a adevărului interior și al înțelegerii sinelui, cercetând atât teoretic, dar mai ales practic, dimensiunea psihicului și puterea sufletului. În perioada mea în Asia (de aproape 6 ani) am studiat, testat și simțit multe. Acest lucru m-a ajutat enorm să îmi dezvolt, sau, dacă vrei, să accesez busola interioară care, pentru mine, reprezintă sufletul meu. Trăim în multe programe care ne restrâng, care ne fac să ne blamăm, judecăm, înțelegem greșit… toate acestea sunt consecințe directe ale șocurilor emoționale și nu ale puterii sufletului nostru. Ele s-au creat pentru a ne ajuta să ne adaptăm în fața suferinței și să supraviețuim intensităților emoționale de atunci, dar acest lucru nu reprezintă cine suntem noi în esență. Am ales acest drum fiindcă vreau să împărtășesc adevărul pe care l-am descoperit în inima mea, să ajut sufletele să nu mai poarte greutatea adaptării în fața suferinței și să le arăt câtă putere e, de fapt, sub toate acestea. Visul meu este să continuu să lucrez cu oameni, să creez din ce în ce mai multe spații de siguranță prin retreaturi, programe, conferințe etc., unde fiecare suflet care vine își activează puterea reală. Nu e doar teorie, nu e doar o idee – e o realitate pe care o simt și o trăiesc. Totul este posibil, e totul în interiorul nostru, iar practicile somatice ne ajută să vedem cum acest lucru poate deveni realitate. Știi acea dorință din inima ta care îți spune că parcă viața nu trebuie să fie așa grea sau că meriți și tu mai multă iubire? Visul acela pe care îl eviți, fiindcă nu știi cum să-l pui în practică? E sufletul tău care îți șoptește și te îndeamnă să vezi cum poți crea acest lucru – și de aceea e atât de important acest proces în simțire.
În inima mea știu că e posibil pentru fiecare suflet și asta ofer: o cale de a-ți accesa potențialul.
– Ai ales să faci parte din OFA. Ce înseamnă pentru tine această comunitate, cum poate deveni o rețea de femei un spațiu de creștere autentică și cum se pot ele susține una pe alta?
Este extraordinar de important pentru mine să mă conectez cu femei care trec sau au trecut prin același proces ca mine – femei determinate să crească și să creeze legături sincere cu alte femei.
Cu cât ne susținem mai mult noi între noi, cu atât mai mult se vindecă niște răni adânci de trădare între femei, de invidie, judecată – și fiecare vorbă bună, fiecare îmbrățișare sinceră, fiecare încurajare contribuie la diminuarea acestor tipare comportamentale, atât la nivel individual, cât și colectiv. Suntem interconectate și ne influențăm una pe alta, iar cu cât ne ajutăm mai mult, cu atât creștem mai rapid – și businessul. Este un spațiu de schimb de „know-how”, și fiecare lucru nou învățat și aplicat oferă oportunități noi de creștere, atât a businessului, cât și a sinelui.
Eu am învățat multe și m-a inspirat mult determinarea, încrederea și curajul unor doamne cu mult mai multă experiență în business decât mine. În plus, mi-au deschis accesul la unele evenimente care au creat, mai departe, alte punți de legătură cu alte persoane.
Networking, know-how și vindecare!