* dialog cu Andreia Emanuela Stan, farmacist-șef și membră OFA Iași
Într-un timp în care farmacia riscă să devină doar un spațiu al rețetelor și al procedurilor, Andreia Emanuela Stan a ales să o transforme într-un loc al dialogului, al speranței și al grijii reale pentru oameni. Farmacist, mamă a doi băieți și antreprenor la început de drum, ea vorbește despre meseria ei ca despre o misiune în care știința se întâlnește cu sufletul, iar comunitatea devine un organism viu, care se vindecă împreună.
– Andreia, într-o lume în care farmacia este tot mai mult asociată cu proceduri și cifre, cum reușești să păstrezi vie partea umană a acestei profesii? Cât loc mai are sufletul acolo unde domnește știința?
– Oamenii au nevoie nu doar de medicamente, ci și de atenție. Farmacistul este, de cele mai multe ori, primul profesionist din domeniul medical cu care suntem față în față în momentul în care ne confruntăm cu o problemă de sănătate. Mă asigur că fiecare pacient simte că este văzut și ascultat. Știința ne dă soluții, dar interesul nostru şi pasiunea cu care ne facem meseria le fac să prindă viață. Am pornit la drum, un drum plin de provocări, dorind să fac din farmacie un loc în care oamenii să se simtă în siguranță, să se simtă văzuți, şi să găsim împreună o soluție la problema lor, chiar dacă asta înseamnă să contactăm personal un medic, să cerem ajutor extern, sau să solicităm concurența în beneficiul pacientului.
– Ai în mâini o responsabilitate tăcută – aceea de a oferi nu doar tratament, ci și speranță. Ți s-a întâmplat vreodată să simți că un cuvânt spus cu blândețe vindecă mai repede decât orice rețetă?
– Da. De foarte multe ori, şi o simt din ce în ce mai des. Un cuvânt bun poate să liniștească, să dea curaj sau să aducă zâmbetul când durerea e mare. Cred că uneori vindecarea începe chiar din acele câteva secunde de sinceritate și blândețe. Am rezonat şi am realizat conexiuni frumoase cu mulți dintre pacienții noştri, ceea ce mă face să simt că suntem pe drumul cel bun şi că aducem un plus comunității în care ne desfăşurăm activitatea.
– În munca ta, ajungi adesea în contact cu oameni aflați în momente fragile – între durere și speranță. Cum reușești să rămâi empatică, fără să porți acasă povara fiecărei povești?
– Învăț în fiecare zi să fiu prezentă fără să duc totul acasă. Încerc totuşi să “procesez” fiecare situație, ca să pot oferi pacientului varianta cea mai bună pentru problema lui. Empatia înseamnă să ajuți pe cineva să treacă peste un moment greu, nu să te prăbușești alături de el. Îmi păstrez echilibrul gândindu-mă că am nevoie de putere ca să rămân de folos. Exact ca în familie. Am împreună cu soțul meu doi băieți, de 1 an, respectiv 3 ani, iar echilibrul este totul pentru ca familia noastră să crească armonios.
– În spatele fiecărei sticluțe se ascunde un echilibru perfect între chimie și viață. Ce te fascinează cel mai mult la știința din spatele vindecării? Și ce te învață oamenii despre partea ei nevăzută?
– Mă uimește felul în care o substanță minusculă poate reda sănătatea unei persoane. Farmacia este știință pură. Totuși, oamenii mi-au arătat că vindecarea are și o parte invizibilă: speranța, credința, răbdarea. Medicamentul acționează în corp, dar sufletul, modul în care gândim şi ne trăim viața, rutinele, viața spirituală, toate acestea îl ajută să își facă treaba.
– Ai văzut de aproape zeci de povești de vindecare și de pierdere. Care a fost momentul în care ai înțeles, cu adevărat, cât de profund este sensul meseriei tale?
– A fost un pacient care a venit doar ca să îmi mulțumească pentru că l-am ascultat într-o zi grea, şi pentru că m-am interesat de ceea ce avea nevoie, deşi asta a însemnat să colaborez şi să-l direcționez către concurență. Atunci am înțeles că ceea ce fac merge mult dincolo de etichete și rețete. Farmacia devine esențială în viața oamenilor, mai ales în momentele fragede. Într-o lume tot mai rece, pacientul este surprins de atenția, deschiderea, interesul şi grija pe care i le arăți.
– Dacă farmacia ar fi o ființă vie, cum ai descrie-o: ca pe un laborator de lumină, un spațiu al tăcerii sau un loc în care viața se recompune, câte puțin, în fiecare zi?
– Farmacia este un loc în care viața se reface încet, pas cu pas. Un loc liniștit, unde știința se întâlnește cu speranța și unde orice om intră cu o nevoie și pleacă cu mai multă încredere. Cine ne trece pragul, simte câtă pasiune şi grijă s-a pus în fiecare detaliu – atmosfera caldă. Ca şi viața care ne oferă diversitate, farmacia noastră se diferențiază prin laboratorul de preparare, serviciile de colectare medicamente expirate, spațiu de vaccinare, măsurare parametrii fiziologici, şi atenție crescută acordată fiecărui pacient în parte.
– Dincolo de profesie, cine este Andreia Emanuela Stan? Ce te definește ca femeie, ce te inspiră și ce te ajută să rămâi ancorată în bine, chiar și în zilele grele?
– Sunt o bucovineancă de 30 de ani, un om extrem de curios, care a căutat încă de copil să se dezvolte pe cât mai multe planuri. Căsătorită, 2 copii, un om care crede în bunătate, în Dumnezeu, și în lucrurile făcute cu sens. Pasionată de vintage, de criminalistică, de muzică, de cărți, şi explorare. Am crescut cu voluntariat, iubesc limbile străine, călătoriile, şi am înțeles devreme că liniştea, fericirea şi satisfacția vin din a dărui şi a-ți ajuta aproapele. Mă inspiră oamenii pe care îi întâlnesc, familia mea și dorința de a face bine. În zilele grele mă ajută să știu că fiecare gest mic poate face diferența.
– Ai ales să faci parte din OFA – o comunitate a femeilor care construiesc, vindecă și inspiră. Ce înseamnă pentru tine această apartenență și cum se poate transforma solidaritatea feminină într-o forță care vindecă nu doar afaceri, ci și oameni?
– OFA pentru mine înseamnă sprijin și comunitate. Femei care se ajută între ele, care cresc împreună și care schimbă în bine locurile în care trăiesc. Este o forță tăcută, dar puternică, ce poate vindeca nu doar afaceri, ci și oameni. Fiind la început de drum ca şi antreprenor, caut constant oameni de la care să învăț să fiu mai bună, mai pregătită, mai corectă, şi mai motivată să nu renunț la visul meu. Caut alături de OFA toate instrumentele necesare pentru a deveni un pilon în comunitatea mea, şi pentru a creşte ceva real, cinstit, bun, şi necesar.