Zilele acestea se încheie o consultare publică despre care puțini antreprenori au auzit, deși efectele ei îi vor lovi direct în lichiditate: proiectul de ordin prin care ANAF vrea să modifice procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare — altfel spus, regulile după care statul îți dă înapoi banii de TVA pe care i-ai plătit deja furnizorilor.
Proiectul a fost publicat pe 10 august, cu doar zece zile calendaristice de consultare, în plină vacanță de vară, și introduce 14 criterii noi de risc, care se adaugă celor trei deja existente în Codul de procedură fiscală.
TVA-ul de rambursat nu este un cadou din partea statului, ci banul firmei, deja scos din casă și plătit furnizorilor. Când rambursarea lui devine incertă, imprevizibilă și dependentă de factori pe care antreprenorul nu îi controlează, nu mai vorbim despre combaterea fraudei, ci despre un risc economic real, care se adaugă costurilor de a face afaceri corect în România.
Ca profesionist, membru PACT, care lucrează zi de zi cu firme mici și mijlocii, văd concret în ce fel proiectul, în forma actuală, expune antreprenorii:
Blocarea banilor pe termen lung, fără vină. Un singur criteriu de risc bifat poate transforma o rambursare rapidă, cu control ulterior, într-o inspecție fiscală de până la 90 de zile. Chiar și termenul standard de analiză crește de la 5 la 15 zile lucrătoare. Pentru o firmă care a plătit deja TVA furnizorilor, luni întregi de blocaj înseamnă presiune directă pe salarii, pe plățile către proprii furnizori și pe capitalul de lucru — practic, un credit fără dobândă acordat statului de antreprenor.
Pedepsirea investiției și a creșterii. O firmă care cumpără utilaje de 2 milioane de lei pentru o investiție reală, poate chiar cu fonduri europene, devine automat suspectă, doar pentru că suma cerută la rambursare crește semnificativ față de istoricul obișnuit. Practic, cu cât un antreprenor investește mai mult și mai rapid, cu atât riscă să fie tratat cu mai multă suspiciune.
Penalizarea start-up-urilor. Orice companie înființată cu mai puțin de 6 luni înainte de depunerea decontului este marcată automat drept risc — exact categoria care, prin natura ei, cumpără licențe, echipamente și amenajări cu luni înainte de a avea primele venituri. „Se pedepsește startul, nu frauda.”
Răspundere pentru fapte ale altora. Unul dintre criterii leagă riscul firmei de situația acționarilor sau administratorilor ei — chiar și un asociat cu 10-15% din capital, care nu poate influența nicio decizie și nu este considerat „afiliat” potrivit Codului fiscal.
Alt criteriu leagă riscul firmei de situația furnizorilor săi: dacă un singur furnizor are datorii, e insolvabil sau nu și-a depus declarațiile, riscul se transferă automat asupra clientului — deși informațiile despre furnizor sunt, în cea mai mare parte, acoperite de secretul fiscal și inaccesibile chiar antreprenorului afectat.
Lipsa transparenței și a căii de atac. Înscrierea într-o bază de risc se face pe o listă internă, nepublică a ANAF, fără notificare și fără un act pe care firma să îl poată contesta. Antreprenorul află, de fapt, abia atunci când rambursarea îi este blocată.
Nu este prima dată când administrația fiscală românească încearcă un asemenea mecanism. Formularul 088, care lega riscul unei firme de „celelalte firme” ale asociaților, a fost abrogat în 2017 chiar de ANAF, cu motivarea sarcinilor administrative excesive. Iar Curtea de Justiție a UE a respins deja, în mai multe cause exact acest tip de prezumție generală de risc aplicată unei categorii întregi de contribuabili, fără dovezi individuale și fără posibilitatea de a demonstra contrariul. România a pierdut aceste procese și și-a corectat legislația în consecință — proiectul actual riscă să reînvie mecanisme deja condamnate la Luxemburg, de data aceasta cu o consecință și mai severă pentru antreprenori: inspecția anticipată, în loc de un simplu termen prelungit.
Astfel, PACT susține fără rezerve combaterea fraudei de TVA. Tocmai de aceea analizând criteriu cu criteriu proiectul, s-a ajuns la o concluzie pe care o considerăm îngrijorătoare: în forma actuală, majoritatea criteriilor nu identifică frauda, ci selectează comportamente economice perfect legale.
Nu suntem singura voce care semnalează aceste riscuri pentru mediul de afaceri. Și federația patronală FICSIMM a cerut public, în aceleași zile, revizuirea criteriilor, avertizând asupra acelorași efecte asupra IMM-urilor.
Ce cerem, concret?
Eliminarea criteriilor care nu au nicio legătură dovedită cu frauda sau, cel puțin, introducerea unor praguri numerice clare — după modelul deja folosit de ANAF în alte proceduri —, condiționarea de o faptă proprie a contribuabilului, dreptul de a fi ascultat înainte de blocarea banilor și posibilitatea de a contesta înscrierea într-o bază de risc.
Cerem, de asemenea, o analiză de impact asupra capacității reale a inspecției fiscale de a face față și o dezbatere publică veritabilă, nu zece zile de vară.
Obiectivul comun — un filtru care lovește frauda, nu economia corectă — este realizabil cu instrumentele digitale pe care administrația le are deja: RO e-Factura, RO e-Case de marcat și fișierul SAF-T permit concilierea automată a datelor, fără să fie nevoie de prezumții generale aplicate tuturor antreprenorilor. Este nevoie doar de voința de a folosi aceste instrumente pentru un control țintit, nu pentru o barieră generalizată în calea firmelor care își respectă obligațiile fiscale și care, în definitiv, susțin economia reală.
Roxana Maria Babuc este expert contabil și membru PACT – Patronatul Antreprenorilor din Contabilitate, Audit și Taxe, organizație patronală care reprezintă interesele antreprenorilor și profesioniștilor din domeniul contabilității și fiscalității. Contact PACT: contact@pacr.ro.